Descrierea traseului Muzica naturii

Castelul a fost resedinta uneia dintre cele cele mai ciudate familii din Transilvania. Arhitectura lui sobra poate fi vazuta si astazi in satul Sacel (intre Santamaria Orlea si Rau de Mori, DJ 686). Cladirea restaurată recent, respira inca teribila istorie a clanului Nopcsa a cărui existență este menționată din anul 1367. A fost ultima lor reședință.

CLANUL “NOAPTE” Povestea clanului Nopcsa oscilează între ficțiune și realitate. Celebritatea lor s-a stins în mod dramatic odata cu ULTIMUL NOPCSA.

O lume cu baroni si contese, trasuri si castele, baluri si jafuri. Istoria clanului Nopcsa se împleteste cu trecutul mai multor famili nobiliare din Transilvania, între care si a Huniazilor. Numele lor, Nopchia, care înseamna “Noapte”, a fost maghiarizat dupa 1701 devenind Nopcsa.
Cu toate astea, în 1848 Laszlo Nopcsa înca se considera român si a participat la Adunarea Nationala a românilor de la Blaj. Între membrii familiei s-au numarat prefecti ai Comitatului Hunedoarei, consilieri guvernamentali si Cancelari ai Curtii pentru Transilvania, cavaleri ai diferitelor ordine Imperiale, membri ai Ministerului Regal, membri ai Casei Regale, sefi peste fisc, loctiitori al sefului Unitatii Regale a armatei craiesti, tezaurieri, botanisti, paleontologi, directori ai Teatrului National de Opera din Budapesta.
Întreaga lor familie s-a perpetuat de fiecare data printr-un singur descendent pe linie masculina. În ciuda acestei fragilități, barbatii din familia Nopcsa au fost îndrazneti, aventurieri, oameni de lume si carturari în acelasi timp.

Primul care s-a remarcat în mod deosebit a fost Laszlo (Vasile) Nopcsa prin biografia lui de-a dreptul spectaculoasa. Despre el se spune ca a fost celebrul tâlhar Fata Neagra, un soi de haiduc, care noaptea, ataca nobilii bogati si îi ajuta pe saraci.
Nobil și tâlhar ?
Scriitorul maghiar Jokay Mor, a publicat un roman care isi are actiunea in zona Hategului. “Sarmanii bogati” a fost un roman de succes al anilor 1860. Personajul central era baronul Hatzegy, un tâlhar supranumit si Fata Neagra. Asemanarea dintre acest personaj si baronul Laszlo Nopcsa este atât de mare încât multi l-au identificat pe Nopcsa cu personajul din roman.

Cert este ca dupa aparitia romanului, familia Nopcsa a avut doua procese cu scriitorul maghiar, procese pe care le-a pierdut. Dupa asta, Laszlo a disparut de la domiciliul din Sacel. El nu a mai aparut niciodata pe acolo. A murit în 1883, la Deva. Cu toate ca familia lui sustinea ca nu stie unde se afla, numele lui Laslzo Nopcsa, apare ca al doilea naș pe actul de nastere al nepotului sau Franz, nascut tot la Deva în 1877. Disparitia definitiva a lui Laszlo Nopcsa din locurile sale unde isi avea familia si averea creeaza numeroase ipoteze in legatura cu veridicitatea legendelor despre “Față Neagra”. Nu cumva Față Neagra era o realitate de care încerca sa scape ascunzându-se pâna la sfârsitul vietii?

Înca un destin, o noua aventura
Nici nu apucase sa se stinga Laszlo, ca în familia Nopsca se nastea un nou destin care avea sa rascoleasca istoria acestei familii. Este vorba despre Francisc (Ferenz, Franz) Nopcsa, primul, dar cel care mai târziu avea sa fie si ultimul nepot al lui Fata Neagra. Pâna la vârsta adolescentei, Franz a avut o viata ca a oricarui copil din familia Nopcsa. Ca toti ceilalti a studiat la liceul Therezianum din Viena, când o întâmplare petrecuta pe domeniul familiei, la Sâmpetru, avea sa-i deie un nou curs întregii sale existente.

In 1895 sora, lui Ilona, descopera întâmplator niste oase ciudate de animal, pe care le arata fratelui sau Franz. Franz a luat oasele cu el la Viena si le-a aratat lui Eduard Suess, un renumit profesor în geologie. Indemnat de ilustrul profesor, Franz se dedica studiului acelor oase si ajunge student la Universitate, unde studiaza paleontologia. La 22 de ani sustine la Academia de Stiinte din Viena, prima lucare stiintifica, în care descrie un nou gen de specie de dinozaur ierbivor, numit de el Limnosaurus transsylvanicus. Erau tocmai oasele pe care Ilona le descoperise la Sânpetru. La momentul respectiv paleontologia vertebratelor era o stiinta embrionara, Nopcsa a trebuit sa fie un autodidact, astfel ca performantele sale sunt de apreciat o data în plus. Fosilele descoperite de Nopcsa sunt ale unor animale care au trait la sfârsitul Mesozoicului (era reptilelor) fiind prin urmare ultimii dinozauri. În domeniul paleontologiei, Laszlo Nopcsa a fost un deschizator de drumuri, dând o noua directie studiului fosilelor prin paleofiziologie.

Românul albanez

În 1903, odata cu obtinerea titlului de doctor în stiinte, Franz primeste în dar de la unchiul sau 2000 de coroane, pe care la va folosi pentru realizarea unui vechi plan de calatorie în Albania.

E greu de explicat ce l-a atras pe Franz Nopcsa catre Albania, dar cert este ca el a considerat aceasta tara ca pe a doua lui patrie. Poate o contributie au avut romanele lui Karl May despre Albania si care i-au fermecat copilaria. Franz i-a îndragit atât de mult pe albanezi, încât nu mult a lipsit sa ajunga regele Albaniei. Un român de lânga Hateg, regele Albaniei ! Dar de ce nu ? A mai fost unul dintre ei regele Ungariei. Cert este ca Nopcsa ramâne unul dintre cei mai reputati albanologi. S-a implicat atât de mult, încât a participat chiar si la luptele între triburi prilej cu care a fost ranit de gloante. Între cele 150 de lucrari stiintifice pe care le-a publicat de-a lungul vietii, multe dintre ele se refera la geografia Albaniei, sau la dialectele vorbite acolo. El a scris si publicat extensiv în probleme de albanologie, acoperind un domeniu foarte larg, cuprinzând lingvistica, etnografie, arheologie si istorie. A alcatuit o harta geologica a Albaniei care este valabila si astazi și un număr mare de fotografii documentare.

Spionul din Retezat
Începutul primului razboi mondial îl gaseste pe Franz Nopcsa încercând sa convinga autoritatile de la Bucuresti sa nu intre în lupta alaturi de fortele Antantei. Demersurile lui au esuat. In timpul primului razboi mondial, timp de 4 ani a facut parte din seviciile speciale ale armatei maghiare. A trait ca cioban în muntii Retezat de unde transmitea informatii austro-ungarilor. Misiunea primita de la Viena, de la Generalul Conrad, consta în supravegherea granitei dintre Ungaria, România si Serbia, a miscarilor sârbilor cât si a românilor din Transilvania si Banat. Scrisorile continând informatii erau scrise printre rânduri cu cerneala simpatica din suc de lamâie si trimise la Viena. Dupa 1918, bunurile familiei Nopcsa au fost confiscate de români. In vara anului 1920, Franz Nopcsa este invitat sa lucreze pentru Institutul Geologic din Bucuresti, primind chiar o scrisoare de imunitate din partea regelui. Nopcsa reuseste sa primeasca înapoi domeniul sau din Transilvania. Din pacate, aceasta izbanda îi este aproape fatala. Intre baron si taranii care acum considerau ca Nopcsa nu mai este proprietar, a avut loc un conflict violent.

Sabin Balica :
– Ăsta Fery baron, avea aicea sus, deasupra de castel un teren, zicem noi Poieni. Acolo s-or bagat oamenii din sat cu animalele si el o venit cu pistolul. Cu bâta si pistolul si s-o dus la oameni sa-i scoata cu animalele de acolo. Oamenii…toti s-or ferit, numa unu’, Ion Vâlcu îl chema, o luat o piatra si când l-o taiat, l-o trântit jos si-apoi i-or dat cu boata, lor batut. Si-apoi o plecat.

O drama la Viena
Pentru Nopcsa, plecarea de la Săcel, a fost mai dureroasa decât bataia pe care o primise. Cu craniul fracturat el s-a refugiat la o familie din satul vecin, apoi au început peregrinarile la Budapesta si Viena. Incepea declinul lui financiar. Fara veniturile pe care i le asigurau proprietatile familiei, viata lui a început sa devina tot mai dificila. O veche boala de nervi i s-a agravat în urma bataii primite. Pe lânga asta purta si raspunderea pentru soarta secretarului sau Bajazid, un albanez necioplit care l-a însotit pretutindeni. Franz Nopcsa a fost bănuit ca homosexual, iar albanezul Bajazid Elmas Doda a fost partenerul lui timp de 22 ani si nu avea de gând sa-l paraseasca. In compania albanezului, Nopcsa a cutreierat numeroase tari si a scris lucrari stiintifice a caror importanta este recunoscuta si astazi. Dar cele mai importante descoperiri sunt în domeniul paleontologiei, domeniu în care este recunoscut de toata lumea stiintifica. Fosilele decoperite de el în bazinul paleontologic al Hategului deschid drumul unor noi ipoteze despre ultimile momente ale existentei dinozaurilor pe planeta. Având o talie mult mai mica decât a contemporanilor sai din alte parti ale lumii, dinozaurii pitici din Hateg dau înca batai de cap oamenilor de stiinta. Explicatia data de Nopcsa, ca talia redusa este cauzata de spatiul restrâns pe care au trait, a dus la ideea ca zona Hategului a fost o insula.

Din pacate, studiile nu mai puteau fi continuate. Pierderea averilor familiare l-a lipsit de mijloacele care îi asigurau un trai linistit. Pentru prima data în viata, Franz Nopcsa, a fost nevoit sa-si caute de lucru ca sa se poata întretine. Timp de 3 ani a fost directorul Institutului Geologic Regal din Budapesta. Boala se agrava si crizele nervoase erau tot mai dese. Bajazid cazuse iremediabil în alcoolism. Franz era constient ca urmeaza perioada decaderii. Asa cum se întâmpla în marile familii care au sfidat secolele, gloria începea sa se stinga, iar amintirea stralucitoare a vietii de odinioara era alungata de cele mai umilitoare lipsuri. O cinica razbunare a sortii, sau poate un tribut al timpului trebuia platit. Franz Nopcsa nu mai putea face nimic pentru a se restabili. Urma agonia. În dimineata zilei de 25 aprilie 1933, dupa ce lui Bajazid i-a turnat in ceai un somnifer, l-a împuscat. A scris apoi un bilet în care si-a justificat gestul, dupa care s-a împuscat si el.

Pe strada Singerstrasse din Viena, la numarul 12, în agitatia de afara pocnetul celor doua împuscaturi abia s-au facut auzite.

Franz a refuzat dezonoarea decaderii materiale preferând sa fie el ULTIMUL NOPCSA. Pistolul care probabil în mâna bunicului sau adusese atâta celebritate, acum se întorcea împotriva acestei familii oprind clepsidra timpului dupa aproape 700 de ani.

Informatiile si fotografiile au fost obtinute prin amabilitatea doamnei Coralia Jianu, paleontolog la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva, care impreuna cu domnul prof. dr. David B. Weishampel din Statele Unite lucreaza la o carte extrem de interesanta despre Francz Nopcsa.